Ne trezim adesea inchisi intre patru pereti intr-o lume pe care nici noi nu am cunoscut-o inca destul. Traiesti un vis. Se scurg clipele iar anii par ca alearga in jurul tau,iar tu nu contenesti sa te agati de aripa lor. Supravietuiesti in propriul tau univers precum intr-o inchisoare de sentimente in care se ratacesc emotii sumbre,necunoscute. Nu reusesti sa deslusesti limbajul strain al sufletului tau ce-ti murmura suferinta inimii tale. Te sprijini de-o speranta intre realitate si vis. Aripa ce te-a lasat singur pe pamant pare ca a uitat sa se inalte,sa te readuca inapoi in lumea ta. Crezi ca ai totul,absolut totul si ca nimeni nu-ti va putea rapii ceea ce iubesti cel mai mult poate : increderea. Insa pierzi in clipe reci ceea ce ti se pare ca ai castigat, dragostea. Eviti sa continui drumul, caci ti se pare ca poteca spre final e mult prea intunecata . Ti-e frica si te arunci in bratele singuratatii pregatit ca nelinistea sa-ti acopere sufletul cu lacrimi.
Ratacesti cu gandul si te lasi purtat de glasul eternitatii ce te conduce alene spre final. Te sperie faptul ca-i prea devreme sa te stingi in ecouri iar pasii tai sa fie acoperiti de amintirea ta. Te spulberi precum un vis neinplinit ce pare uitat,pierdut in vraja noptii care-ti imbiba sufletul cu aroma pustiului. Traiesti un cosmar in propria ta viata . Ai vrut sa ai totul si ai pierdut mai mult decat aveai,caci te-ai pierdut pe tine in invalmaseala de sentimente ce te doboara. si nu-i nimeni sa te asculte, sa faca durerea sa numai doara. Si de-ar fi,chiar i-ar pasa? Caci poate esti un nimeni printre atatia la fel ca tine,dar care si-au gasit rostul in lume. Doar tu mai ratacesti singur pe-acelasi drum,asteptand aceleasi comori de vise. Ai rapit iubirea o clipa din palma unui suflet ce ti s-a deschis,dar cerul n-a vrut,caci norii te-au vazut,iar picaturile reci de ploaie au stins focul puternic al dragostei ce ravnea in tine. Departe,mult prea departe de ceea ce ai vrut,de cum ai sperat sa fie. Vise devenite amintiri, zambete transforamate-n lacrimi. Absenta ta ascundea mea, acum tacerea ta promite lacrimi. Incerci sa crezi,dar e mult prea mare suferinta ce te incolteste. Te pierzi intr-un pumn de pastile ce te adorm si te arunca in departarea intunecata ,luandu-si zborul vazandu-te ca te-ai pierdut in umbra ei. Tarziu,mult prea tarziu pentru regrete ,mult prea tarziu pentru lacrimi. Dar le ai si le simti cum iti ranesc inima.Profund. Sentimente reci,goale,persoane necunoscute . Nimeni sa-ti sopteasca un te iubesc, caci glasul lumii piere in uitare, vocea lumii doare,raneste si te marcheaza vesnic. Uiti? Uitare? Cum sa uiti cand iubirea te-a parasit fara macar sa-ti spuna cand se va intoarce? O astepti si-acum, ratacind cu gandul printre amintiri. Era frumos. Sclipirea ce era in ochii tai jura fericire,promitea iubire,si nu erai singur ratacind prin noapte..Inchide ochii. Visul se termina aici.Inghenunchiind in fata realitatii,ineaca-ti visele-ntr-un pumn de lacrimi.