Travelling Through Time

Ce  lăsăm în urmă?
Se scurg clipe. Si odata cu ele,se scurg lacrimi si zambete, se pierd vise si sperante, se spulbera idealuri si dorinte. Timpul nu ne intreaba niciodata daca suntem pregatiti sau nu pentru o nenorocire,si nici nu ne zambeste inainte sa ne ofere un moment de respiro . Timpul nu iarta pe nimeni. Ne rapeste tot ce avem mai frumos, si uneori ,cuprinsi de haosul in care traim, suntem tentati sa credem ca tot timpul este cel care face mai usoara suferinta,tristetea, pentru ca el  fura tot,nu? Fericire,zambete,lacrimi si chiar dezamagiri.  Suntem tentati sa credem ca timpul va ascunde uratele amintiri despre dezamagiri in dragoste, despre durerile unei boli ce ne-a facut sa cadem ostatici in mainile destinului, despre greutatile unei zile in care ne-am dorit cu tot sufletul sa fim apreciati,si nu am fost, sau despre orice alt lucru mai important,sau mai banal,care ne-a creat o stare de disconfort atat psihica,cat si fizica uneori. Dar timpul nu o face. Timpul nu face nimic la urma urmei,in afara de faptul ca trece pe langa noi fara sa il observam. Nici macar nu ne spune "Buna!" , nu spune "Adio!" , si uneori avem impresia ca i-am simtit prezenta doar dupa ce suferim o pierdere, o dezamagire,un esec si ne condamnam ca nu am stiut sa apreciem,sa iubim, ca nu am avut curajul sa facem ceea ce ne doream cand am avut oportunitatea. Si astfel, lasam in urma regrete. Da,regrete! Uneori insotite de zambete, lacrimi, si in fine, oameni...Lasam REGRETE care evidentiaza faptul ca am avut oameni pe care nu i-am pretuit destul,oameni pe care crezand ca nu-i meritam ii abandonam,inselandu-ne ca "nu suntem suficienti de buni". Timpul , un sfasietor de vise, nu face decat sa ne mai "injunghie" uneori cu cate o amintire.Doare,nu? Stiu. Dar durerea asta, daca stim cum s-o tratam,ne poate face mai puternici. E putin ciudat,asa-i? Dar durerea te  face uneori sa vezi realitate,daca nu te lasi prea mult captat de dramatism. In fine,si drama face parte din viata, pana la urma urmei, nu suntem decat niste actori,si jucam intr-o telenovela.  Viata ne cuprinde brusc cu momente de fericire,de implinire,de iubire,momente cand ne simtim apreciati,ne simtit asa cum obisnuim sa zicem "in al 9-lea cer!" . Dar timpul intervine si aici,caci aceste momente sunt,sau cel putin par a fi atat de scurte. Si suntem rapusi imediat de clipe de lacrimi si razboi. Ironia : in timp ce fericirea dureaza o clipa, suferinta pare ca ne macina secole ! Si abia atunci, cand intampinam un alt moment de bucurie, il tratam ca pe ceva atat de gingas,fragil,ca pe ceva pur,si suntem tentati sa credem ca poate nu-l meritam,si destinul doar se joaca cu noi, pentru a face suferinta si mai coplesitoare. Doar cei care sunt suficienti de puternici sa accepte fiecare lovitura a vietii ca pe o lectie , si nu ca pe o pedeapsa, vor fi capabili sa continue cu capul sus drumul pe care au pornit. Desi viata ne da lovituri grele,trebuie sa invatam sa le infruntam cu demnitate, fara sa ne intrebam "de ce noi?" pentru ca aceasta ar fi doar una dintre multele intrebari puerile pe care obisnuim sa ni le punem in momentele de disperare. Desi timpul trece , trebuie sa ne mobilizam in fata lui, caci chiar si atunci cand el ne fura uneori tot ce consideram a avea mai de pret,  nu ne va putea fura ceea ce ne apartine cu adevarat: inima. Trebuie sa invat sa traim fiecare clipa cu daruire, sa pretuim fiecare secunda in care am zambit, si cand e momentul sa suferim, sa stim sa facem loc unor lacrimi care sa ne spele obrajii.. Nimic nu dureaza o vesnicie,dar totusi, ce inseamna o vesnicie cand o traiesti langa cei pe care ii iubesti ?:)