Sentimente profunde se tes pe o raza de soare si se risipesc in acordurile jalnice ale vantului.Orizontul e strapuns de o scanteie pictata cu clipa,insa ce se ascunde dincolo de infinitatea azurie? Sufletul meu e precum un calator necunoscut pe tarmurile vietii , iubirea este cea care imi conduce fiinta spre cunoasterea gandului meu. Aripi imi inalta sclipirea chipului spre cerul albastru,conturat parca cu lacrimile ingerilor.Departarea risipeste printre valurile marii mireasma imbatatoare a petalelor zugravite cu sarutarile colorate ale timpului.Necunoscutul e martorul framantarilor mele,nisipul ud de pe tarmul marii e asternutul ce-mi adoarme trupul ostatic in bratele pamantului.
Intre mine si Dumnezeu,pe tabla neagra,ingerii au scris cu note inalte povestea vietii mele.Intre mine si Dumnezeu se deschide aievea un drum,visul. M-as rataci in noapte si as hoinari printre stele,as strabate puzderii de nori si as pasi necontenit valurile pe imaginare ale intunericului.Insa pot visa si sub mangaierile tacute ale soarelui,reusesc sa ma scald intr-o ploaie de raze,sa ma inec intr-o furtuna de zambete si sa ma las purtata de chemari. Cerul imi contureaza un drum catre nori,vantul imi prelinge aripi .
Azuriul se nuanteaza cu picaturi de tristete,glasul departarii alunga cu pasi grabiti bulgarele de foc,il goneste catre sumbrul necunoscut.Inima pamantului se incarca cu suferinta soarelui,picteaza cu contururi obscure amintirea chipului sau. Se intristeaza norii,ofteaza izgonin o strigare spre ingeri ,purtata pe aripile vantului.Mesagerul cerului invaluie intr-un fior nedumerit trupurile asemenea unor fantasme ale ingerilor insetati de puritatea sufletelor noastre.
Norii infatiseaza valsul lacrimilor ce se ratacesc pe orizontul imbratisat de cantecul neinteles al sufletului pierdut in infinitatea pustie. O ultima raza cuprinde bezna care ascunde privirea invaluita de scantei a cerului.Ingerii plang,cuprind pamantul intr-o melodie acordata melancolic.Bolta risipeste printre lacrimi o scanteie zugravita cu nuantele uitate-sterse parca parca ale clipelor.
Jocul sentimentelor se incheie usor precum un tango inevitabil dintre timp si ploaie ce se stinge rapuns de un strop de amor.Ultimele picaturi se scurt pe aripile adormite ale pomilor incarcati de mireasma florilor albe asemenea unor scantei de margaritare risipite pe bratele mele.Parca ma ascund in arborele uitat in departarea imbratisata de trecerea necontenita a clipelor . Si sunt unicul suflet ce simte ploaia de acuarela care se iveste dupa ninsoare de lacrimi .Sunt cel dintai trup care se rataceste in scanteile de culoare care strapung cerul,singurul copac din infinitatea de inimi inchise in trunchiuri putrede de lemn care-si picteaza chipul cu sclipirea orizontului ,curcubeul.
Voi ramane vesnic indragostita de o ploaie de sentimente,de chemarea norilor.E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu.Sunt oameni care vad culoarea albastra intr-un curcubeu,dar ochii inimii mele zaresc curcubeul in culoarea albastra. Ma ingrop in cer. Imi voi linisti sufletul in abisul seninului. Primul curcubeu va fi zambetul meu catre pamant. Dintre nori si pamant,aleg podul de curcubeu ce ii uneste!
Intre mine si Dumnezeu,pe tabla neagra,ingerii au scris cu note inalte povestea vietii mele.Intre mine si Dumnezeu se deschide aievea un drum,visul. M-as rataci in noapte si as hoinari printre stele,as strabate puzderii de nori si as pasi necontenit valurile pe imaginare ale intunericului.Insa pot visa si sub mangaierile tacute ale soarelui,reusesc sa ma scald intr-o ploaie de raze,sa ma inec intr-o furtuna de zambete si sa ma las purtata de chemari. Cerul imi contureaza un drum catre nori,vantul imi prelinge aripi .
Azuriul se nuanteaza cu picaturi de tristete,glasul departarii alunga cu pasi grabiti bulgarele de foc,il goneste catre sumbrul necunoscut.Inima pamantului se incarca cu suferinta soarelui,picteaza cu contururi obscure amintirea chipului sau. Se intristeaza norii,ofteaza izgonin o strigare spre ingeri ,purtata pe aripile vantului.Mesagerul cerului invaluie intr-un fior nedumerit trupurile asemenea unor fantasme ale ingerilor insetati de puritatea sufletelor noastre.
Norii infatiseaza valsul lacrimilor ce se ratacesc pe orizontul imbratisat de cantecul neinteles al sufletului pierdut in infinitatea pustie. O ultima raza cuprinde bezna care ascunde privirea invaluita de scantei a cerului.Ingerii plang,cuprind pamantul intr-o melodie acordata melancolic.Bolta risipeste printre lacrimi o scanteie zugravita cu nuantele uitate-sterse parca parca ale clipelor.
Jocul sentimentelor se incheie usor precum un tango inevitabil dintre timp si ploaie ce se stinge rapuns de un strop de amor.Ultimele picaturi se scurt pe aripile adormite ale pomilor incarcati de mireasma florilor albe asemenea unor scantei de margaritare risipite pe bratele mele.Parca ma ascund in arborele uitat in departarea imbratisata de trecerea necontenita a clipelor . Si sunt unicul suflet ce simte ploaia de acuarela care se iveste dupa ninsoare de lacrimi .Sunt cel dintai trup care se rataceste in scanteile de culoare care strapung cerul,singurul copac din infinitatea de inimi inchise in trunchiuri putrede de lemn care-si picteaza chipul cu sclipirea orizontului ,curcubeul.
Voi ramane vesnic indragostita de o ploaie de sentimente,de chemarea norilor.E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu.Sunt oameni care vad culoarea albastra intr-un curcubeu,dar ochii inimii mele zaresc curcubeul in culoarea albastra. Ma ingrop in cer. Imi voi linisti sufletul in abisul seninului. Primul curcubeu va fi zambetul meu catre pamant. Dintre nori si pamant,aleg podul de curcubeu ce ii uneste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu